La prima vedere, pe artistul Stanislav Zatîca îl putem atașa cu greu în parametrii unui om care activează în domeniul muzicii. Nu vrem să spunem că doar el practică sportul în tot showbizz-ul autohton. Nici vorbă. Ținem doar să specificăm că muzica „l-a găsit” după ce a încheiat cariera de sportiv de performanță.
Prin urmare, s-ar fi orientat spre rolul de antrenor, sau putea deveni și masor sportiv odată ce are studii și în acest domeniu, însă originile și-au lăsat amprenta melodioasă asupra activității sale ulterioare, devenind astfel cantautorul cu ținuta sportivă – Stanislav Zatîca.
Stanislav, te salutăm! Vrem să începem discuția cu amintiri din copilăria ta. Știm că te-ai născut la țară. Povestește-ne despre familia ta și vremurile de atunci.
Da! Anii din copilărie nu se uită niciodată. Sunt născut pe malul Nistrului, în satul Caragas, raionul Slobozia, într-o familie de profesori: mama – profesoară de clase primare, tata – antrenor de atletism. Suntem trei frați. Eu sunt cel mai mare. Mă țin minte un copil activ, mult timp petreceam la joacă. Atunci nu erau telefoane mobile și internet. Ieșeam din casă dimineața și intram seara. Iarna jucam hochei, iar vara toată ziua la Nistru, la scăldat. Îmi aduc aminte, când veneam în drum spre casă mâncam toate verzăturile pe care le ajungeam din copaci, asta pentru că eram flamânzi ca niște lupi, dar eram fericiți. Mult timp petreceam și la bunei. Pot spune că la ei mi-am petrecut toată copilăria. Îmi amintesc că la grădiniță participam la diferite serate, concursuri, concerte organizate de hramul satului și diferite sărbători. De atunci îmi place să cânt. Talentul de a cânta cred că mi-a fost transmis pe cale ereditară. Unchii mei din partea mamei (Dumnezeu să-i odihnească. Au plecat devreme din viață) erau pasionați de muzică. Cel mai mare cânta cu vocea, la acordeon și trompetă, iar cel mai mic, de asemenea, pe lângă voce cânta și la chitară. După grădiniță a urmat școala din satul natal. Prin clasa 4-a am început să practic atletismul, în secție la tata. În paralel, frecventam și secția de Taekwondo. Totodată, urmam și studiile de chitară. Făceam toate astea din plăcere, fără scopuri și planuri mari.
Mulți din cei care te cunosc, vor recunoaște că ești într-o formă sportivă excelentă. Explicația este una simplă: ai practicat sportul de performanță.
În clasa a 8-a am intrat la studii la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv (LIRPS), la secția Atletică Ușoară, din Chișinău. De aici începuse o altă etapă a vieții mele. De atunci au început antrenamentele serioase. Câte două pe zi. Disciplina și regimul strict ne ajuta să reușim atât la sport, cât și la studii. Anii de liceu au fost cei mai importanți din viața mea, din punct de vedere ai disciplinei și educației. Visul meu de atunci era să particip la Jocurile Olimpice, prin urmare, munceam pentru rezultate înalte. Am participat la diferite competitii Naționale și Internaționale.
Când ai încheiat cariera sportivă și de ce?
Cariera sportivă profesională am încheiat-o la vârsta de 25 de ani, din cauza traumei. Acum mă strădui să mă mențin în formă și practic sportul doar pentru sănătate.
Mai ai și studii de masor sportiv, deci, ai putea deschide și un salon de masaj. Nu te-ai gândit la asta?
Când ne antrenam, practicam masajul. Masajul este esențial pentru restabilire după antrenamentele grele. Este adevărat. Dupa ce am încheiat sportul de performanță, am facut studii de masor. Am lucrat și în domeniu câțiva ani. Să deschid un salon? Desigur că m-am gândit la asta, dar sunt de părerea că pentru a obține rezultate remarcabile, trebuie sa te ocupi doar de un lucru, nu de zece. În prezent, mă dedic afacerii pe care o conduc și muzicii. Poate mai târziu voi reveni la ideea unui salon de masaj.
Muzica rămâne eterna ta slăbiciune, deoarece fiind cantautor, doar tu știi ce vrei să cânți în melodiile tale. Cum compui muzica și textele?
Muzica întotdeauna a fost alături de mine. Am început să mă concentrez asupra ei, după ce am lasat sportul de performanță. De atunci, până în prezent compun melodii. Îmi place să compun. Piesa poate sa apară oricând. Nu există așa că te-ai așezat la masă și ai compus. Nici vorbă. Am piese compuse în câteva ore, dar sunt și din cele la care muncesc luni la rând. De exemplu, acum lucrez asupra unei piese la care este gata doar prima strofă și refrenul, dar mai departe „nu merge”. De obicei compun melodia și textul împreună. Alți compozitori obișnuiesc să puna melodia pe text sau textul pe melodie.
Ai vreo piesă preferată din repertoriul tău?
Asta e ca și cum ai avea cinci copii și te-ar întreba cineva: pe care dintre ei îl iubești mai mult? Pe toți, pentru ca toți cinci sunt ai tăi. Desigur, unul este mai harnic, altul mai leneș, dar îi iubești pe toti, căci sunt ai tăi, așa e și cu muzica pe care o compun. Mie îmi plac toate piesele mele.
Ce înseamnă familia pentru tine? Cât de des te însoțesc copiii și soția la concerte?
Familia pentru mine înseamnă totul. Am o soție extraordinară, pe care o iubesc foarte mult. Am doi copii: o fată și un băiat. Atunci când vii seara acasă obosit, îți sar în brațe și iți spun cât de tare te iubesc și le-a fost dor de tine, în aceeași clipă îți dai seama cât de fericit și bogat ești. Ei îmi sunt întotdeauna alături. Dacă sunt concerte în apropiere, ei sunt prezenți. Le place să mă privească pe scenă.
Anul 2020 nu a fost un an favorabil din toate punctele de vedere. În calitate de cantautor, dar și cea de Director SRL “STANISLAND”, cum te-ai descurcat?
Sunt de acord că anul 2020 a fost unul neobișnuit din toate punctele de vedere. El a dat peste cap tot globul pământesc. Pandemia a schimbat multe lucruri, unele au fost stopate, altele puse pe pauză, dar sunt și plusuri: mi-a apărut mai mult timp pentru a mă ocupa de ceea ce pâna acum nu reușeam. În calitate de cantautor am compus piese noi, deoarece concertele sunt interzise am mai mult timp să muncesc asupra compoziției, ca mai târziu sa ies cu ceva nou în fața publicului. Dacă vorbim de afacere, aceasta este în domeniul HORECA și tot ce este legat de divertisment, după cum știți, este supus restricțiilor. În momentul de față nu putem/nu ni se permite să activăm până nu trece pandemia. Așa că, trenuțul fermecat stă parcat în gară și așteaptă cu nerăbdare să plimbe din nou copiii și maturii.
Putem bănui că în vremurile de până la pandemie erai o persoană extrem de ocupată. Acum, dacă tot se ivește un moment liber, cu ce alte ocupații îl consumi?
Imi place să citesc. În special, cărțile despre dezvoltare personală, business, biografiile oamenilor vestiți, etc.
Care îți sunt așteptările pentru 2021?
Sper ca în 2021 să ne întoarcem cu toții la modul obișnuit de viață, pe care l-am avut până la pandemie. Le doresc tuturor sănătate și îndeplinirea viselor.
REDACȚIA OPENMEDIA
