Inițial se vedea medic, însă muzica i-a luat-o pe dinainte. Ca și orice absolvent care ia decizia să îmbrățișeze domeniul artelor, era conștient că o astfel de îmbrățișare vine „la pachet” cu o muncă titanică pentru a obține performanțe. S-au iscat multe momente în care se gândea să renunțe, însă acestea l-au motivat să meargă mai departe.
Naistul Sergiu Borș este exemplul că nimic în viață nu este întâmplător. Mai multe depre el, aflați în interviul de mai jos.
Sergiu, te salutăm și bine ai venit la OpenMedia. În cadrul acestui interviu ne-ar interesa să aflăm lucruri noi despre tine, pe care prietenii, colegii tăi nu le cunosc. Suntem siguri că dragostea pentru artă vine din fragedă copilărie. Cum a fost ea?
Vă salut și eu. Vă felicit în primul rând cu inițierea proiectului OpenMedia, în spatele căruia știu că stă o echipă de succes și care sunt sigur că va avea un viitor bun. Da, dragostea pentru artă o am din copilărie, încă de pe băncile școlii, unde eram printre fruntașii organizatori de orice gen de serate, mini-concerte etc. Apoi a urmat înscrierea în cadrul școlii de muzică din satul natal, Selemet, unde fiind adus și îndrumat de părinți, am frecventat doar jumătate de an și am abandonat, ca mai apoi, după un an să revin și să fiu înmatriculat din propria mea dorință. Am avut o copilărie foarte interesantă, deloc monotonă. Permanent căutam să cunosc ceva nou, să particip la orice gen de activități, nu conta domeniul: sport, artă, biologie, matematică, istorie sau altceva. Eram foarte pasionat de biologie și anatomia corpului uman. Încă de mic aveam un vis să devin medic. Vis care a predominat chiar până la absolvirea gimnaziului, atunci cînd era momentul să fac alegerea cea mare. Și uite că s-a ajuns unde s-a ajuns. Muzica sau mai bine zis, arta avea să aibă un efect mai mare asupra conștientului meu. Și nu regret nici o secundă de alegerea făcută. Studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice sunt foarte importante pentru un viitor muzician, artist etc.
În cazul tău, cât de mult te-au ajutat acestea, or de multe ori cineva fără studii muzicale atinge culmi profesionale mult mai rapid decât un absolvent al Academiei.
De cum am ales tărîmul muzicii, eram bine determinat să merg pînă la capăt, să finalizez studiile în domeniu, să fiu un muzician bine format. Bănuiam că-mi va fi greu. Au fost multe sacrificii, dezamăgiri, clipe când dorești să lași totul, dar aceste episoade mi-au întărit personalitatea și eul să meargă înainte. Ajungând deja student al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, mi-am dat seama că de aici urmează o muncă titanică, care deloc nu se compară cu cea care am făcut-o pînă atunci. Îți dai seama că ai ajuns la o instituție de profil unică în țară, unde pur și simplu trebuie să faci față cerințelor și să înțelegi că ai venit aici să te formezi nu numai ca artist dar și ca profesionist în domeniu, care va fi capabil pe viitor să pună în practică cunoștințele acumulate dar și să le transmită generațiilor viitoare. Și asta e și un punct foarte important – devii artist ajutat de alți artiști, profesori, colegi de breaslă, producători. Și tu, la timpul tău ar trebui să devii acel profesionist capabil să ajute la formarea altui profesionist.
Atunci când vorbești despre Sergiu Borș, inevitabil ți-l imaginezi cu naiul alături. Povestea de “dragoste” între tine și nai care este?
Având deja alegerea făcută între alt domeniu și muzică, cu vreo 11 ani în urmă am hotărît să vin la Chișinău pentru a-mi putea continua studiile. Pe atunci încă nici vorbă de nai. Venisem pur și simplu să-mi găsesc un loc la colegiul sau liceul de muzică. Dar apăruse o mică problemă. Aceste instituții necesitau de la candidați o pregătire mai amplă în domeniu, cea pe care eu o aveam doar în teorie și la instrumentul fluier. Era necesar un instrument mai complex precum trompeta, clarinetul, etc. Atunci am hotărît. Fie ce-o fi! Dacă îmi este dat să nu-mi reușească, asta e. Cu acest gând am depus actele la Liceul Real al USM fiind promovat în clasa 10, profil biologie-chimie.
Dat fiind faptul că sunt o persoană care nu cedează ușor, căutând și alte soluții de a continua studiile în artă, aflat într-o vizită cu părinții mei la Academia de Muzică, am avut norocul să-l întâlnesc pe profesorul, maestru Ion Negură, care întâmplător, ascultându-mi problema și dilema în care mă aflam mi-a propus să încerc să studiez naiul. Proba aptitudinilor muzicale a avut loc în același moment, într-un coridor întunecos al Academiei. Și uite așa, deja a doua zi eram în birou la domnul Negură și făceam cunoștință cu naiul, care la acel moment, ca și pînă în ziua de azi este ceva măreț, dumnezeiesc. A urmat o serie de cursuri private, apoi, în 2010 am fost promovat la cursul pregătitor la Academia de Muzică, concomitent cu studiile la liceu. După 3 ani, am fost admis în anul I la Academie.
Câte naiuri deja ai schimbat sau ai rămas fidel doar unui instrument?
Unicul instrument pe care l-am schimbat a fost cel de studiu din primele luni. Celelalte, de-a lungul anilor s-au mărit la număr. Pe toate le folosesc în activitate, la concerte, festivaluri, evenimente etc. Le păstrez și periodic mai fac rost de câte un instrument. Mai înnoiesc colecția de instrumente de suflat: fluiere, ocarină, cavale etc.
Cât de „buni” sunt naiștii din Republica Moldova atunci când reprezintă țara la concursurile internaționale?
Naiștii din Republica Moldova au fost și sunt printre cei mai buni la concursurile internaționale, deoarece avem o școală de nai extrem de puternică, avem profesori foarte buni (ex. Ion Negură, Vasile Iovu, Marin Gheras), avem orchestre puternice nu doar de muzică populară, unde naiul și-a demonstrat abilități care-l plasează la un nivel cu alte instrumente cu performanțe în muzica academică, jazz, blues, etc.
Cum se înțeleg între ei naiștii?
Practic, în RM nu suntem așa de mulți. De aceea, avem o comunicare foarte bună și prietenoasă. Desfășurăm repetiții, ansambluri, concerte și alte activități.
Multe persoane au avut ocazia să te cunoască și în calitate de actor la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Cum ai ajuns acolo și de ce toată această experiență a durat doar până în 2018?
Da. Această experiență până în ziua de azi o consider drept una dintre cele mai frumoase și anume, să joc într-un spectacol pe scena unuia dintre cele mai mari și vestite teatre din tot spațiul românesc – Teatrul Mihai Eminescu. Alături de actori de vază precum Ninela Caranfil, Iurie Negoiță, Vladimir Cobasnean. În 2015, regizoarea Nelly Cozaru mi-a propus să fac parte din echipa TNME. Evident că am acceptat cu mare drag chiar dacă nu am mai avut experiențe similare până atunci. Spectacolul “Prințesa Lia salvează împărăția” a avut un succes enorm în 2015, fiind jucat săptămânal timp de aproape doi ani, pînă în 2017, când s-a stins din viață actorul Vladimir Cobasnean. De atunci se juca mai rar, până l-au scos din scenă definitiv. Fiind actor colaborator și cu contractul spre finalizare, nu am mai dorit să rog administrația să-l prelungească, deoarece urma să efectuez niște turnee și aveam și alte proiecte legate de muzică. Dar a fost o experiență coooool!
Am citit despre tine că ești Art-Director la mai multe colective artistice. Ne-am dori să cunoaștem mai multe detalii. Te ocupi de promovarea artiștilor?
Nu vă pot oferi multe informații despre asta, dar vă pot spune că sunt niște proiecte aflate pe stop din cauza situației din țară dar și din lume, dar care urmează să fie lansate în scurt timp. Aici se numără și proiectul care va fi lansat în primăvara 2021 – “Pan Serj“, unde voi reprezenta naiul în mai multe genuri, inclusiv și în muzica electronică. Așa că, fiți alături.
Cei care te urmăresc pe rețele de socializare, te pot vedea foarte des la sala de forță…
Adevărat. Ultimii 1,5 ani mi-i dedic modului sănătos de viață. Frecventez sala, la începutul lui 2020. Am avut și o dietă mai strictă din cauza surplusului de kilograme, dar sunt mulțumit de rezultate. Recent, unul dintre hobby-urile mele a devenit sportul profesionist și anume, proba paralimpică de atletică ușoară, aruncare de greutăți. Aproape zilnic, 1,5-2 ore le dedic antrenamentelor. Deja am câteva rezultate de frunte la Campionatul Moldovei la Para-Atletism.
Peste ani ai devenit și Redactor Muzical la un post de radio de la noi. Cum selectezi piesele? Sunt supărăcioși artiștii atunci când îi refuzi?
Una din principalele ocupații, de suflet mai ales, la moment este radioul. Sunt acolo de aproape 3 ani și îmi place la nebunie lucrul pe care îl fac: să lucrez cu muzica, să aranjez piesele astfel, încât să fie apropiate preferințelor ascultătorilor. De fiecare dată când realizez un play-list, ordonez piese în așa mod, ca cel care ascultă, să nu dorească să schimbe frecvența. Mă strădui să pun accent în primul rînd pe calitatea și autenticitatea pieselor redate. Oameni/artiști supărăcioși au fost și vor fi. Cel mai bine este să fii explicit când refuzi. Să nu ignori, ci să argumentezi că lucrezi după un anumit format al calității. Totodată refuzul trebuie formulat pentru a nu-i consuma acelei persoane și ultima speranță de a se promova.
Pentru final, vrem să vii cu un mesaj pentru cititorii portalului OpenMedia.
Fiți optimiști! Realizați că orice obstacol, la un moment dat poate fi un impuls spre a merge mai departe, a crea, a fi unici în felul vostru și a conchide că nimic nu este întâmplător.
REDACȚIA OPENMEDIA
