Muzica și poezia l-au urmărit din copilărie, și, după cum se pare, nu l-au lăsat nici până acum. Tot ce păruse un hobby sau o simplă pasiune, pe parcurs s-a transformat într-o aspirație bine conturată. Arta l-a cucerit în perioada în care meseria de artist nu îi inspira perspectiva unei vieți fără lipsuri. De aceea, a ales o cale profesională mai sigură pentru el și familie. Cu toate acestea, de muzică nu a uitat.
Este stabilit în Italia de ani buni. Continuă să activeze în calitate de interpret, nu ezită să participe la competiții muzicale și nu exclude o posibilă revenire acasă.
În interviul dat, vă prezentăm o parte din parcursul artistic al interpretului Roman Talpă, cunoscut publicului drept „Romeo”.
Totul a început de la școală: poezie, muzică, actorie… Povestește-ne un pic despre „Romeo” al acelor timpuri?
Acel „Romeo” cred că era un băiat prea sentimental. Se îndrăgostea de orice fată care îi zâmbea sau pur și simplu îi dădea să copieze la lecții, care era entuziasmat de noile locuri pitorești vizitate, fascinat sau câteodată dezamăgit de cunoștința cu oameni noi, setos de joacă și mai ales de activitate sportivă, care deseori se termina cu pierderea caprei, vițelului sau a rațelor pe care le avea în grijă când le ducea pe șes să pască, în timp ce eu jucam fotbal. Observam și rămâneam mereu mișcat de orice schimbare a naturii, în mijlocul căreia primeam o adevărată satisfacție să-mi petrec timpul. „Romeo” al acelor timpuri participa și la organizarea a o mulțime de șotii, de care ne amintim cu mare haz cu prietenii și verișorii mei. Cum observa că era singur, chiar și pe străzi, începea să fredoneze cântecele ce îi erau pe plac. Îi provoca o plăcere enormă să asculte casetele audio ale trupelor internaționale în timp ce dansa și cânta. Primele poezii, primele scenete încet încet m-au atras într-o lume a creativității artistice de care la fel, foarte ușor m-am îndrăgostit, scena devenindpentru mine o adevărată prietenă.
Cum priveau părinții interesul tău pentru artă?
Punând accent pe problemele cotidiene, părinții mei nu au reușit să mă înmatriculeze la școala de muzică din Chișinău. Erau în schimb bucuroși să mă asculte pe scenele școlii și a comunei, cântând sau evoluând în diferite spectacole. Ei mi-au dorit mereu binele, doar că poate eu, pentru a nu-i pune în dificultate, nu am fost mai insistent să le cer să-mi schimbe instituția școlară. Oricum, le mulțumesc enorm pentru tot ce au făcut pentru mine și îi voi păstra mereu în inimă și în suflet.
Care a fost motivul pentru care nu ți-ai urmat studiile într-o instituție cu profil muzical? Ai avut regrete că nu ai făcut acest pas?
La perioada când trebuia să-mi aleg calea studiilor, situația financiar-economică a celor care activau în artă nu era întocmai perfectă, chiar suferindă aș spune eu. De aceea, am ales să continuu în domeniul tehnic, regretând că nu am avut o susținere pentru a-mi face studiile și, eventual o carieră chiar și în România. Simțeam că pot face mult mai multe lucruri frumoase în muzică.
Un inginer care a participat (și a câștigat) la un casting de actorie pentru trupa de teatru a Armatei Naționale… Cum o fi asta?
Având ghinionul de a suferi de o maladie în perioada când activam la o întreprindere din Chișinău, am avut ceva timp liber și plimbându-mă prin oraș, am văzut un poster ce anunța preselecțiile la teatrul Armatei Naționale. Atunci mi-am propus să încerc. Astfel, am avut ocazia de a fi unul dintre protagoniștii câtorva spectacole realizate alături de experimentatul și talentatul regizorul Victor Ignat, care a condus și teatrul Bogdan Petriceicu-Hașdeu din Cahul, în calitate de director artistic.
Când a fost momentul în care ai înțeles că îți dorești să avansezi în domeniul muzicii?
Continuând să cânt pe la petrecerile prietenilor și rudelor, am avut propuneri de participare la unele concursuri muzicale sau să încerc ceva în acest domeniu, fiind încurajat că avea succes datorită calităților mele. Astfel, am decis să particip la concursul muzical ”Vocea poporului”, unde am obținul locul 1. Tot în acel timp, prin 2010 scriind versuri îmi veneau în minte și melodii la ele. În rezultat, a ieșit la lumină prima mea melodie ,,Doar tu”. Desigur, la orchestrație am avut nevoie de ajutorul unui aranjor, iar pentru a îmbunătăți interpretarea am făcut și ore de canto. După ce am făcut lansarea primei mele piese în orășelul Cricova, la următoarea ce se numește ,,Târziu”, am reușit să filmăm și un videoclip.
Din motive familiale ai fost nevoit să pleci în Italia, unde ești stabilit în prezent. Cu toate acestea, nu ai încetat să fii pasionat de muzică și chiar ai participat la competițiile de profil. Cum a fost?
Da, într-adevăr în viața familiei mele s-a produs o schimbare. Aș spune că am fost aproape nevoiți să plecăm peste hotare, pentru terapii medicale pe care le continuăm și acum. Desigur, sufletul omului nu-l poate schimba nimeni și nici un anturaj, de aceea am continuat și departe de casă să scriu melodii, mai ales că dorul de neam și țară s-a mărit și el precum distanța. Apropo, anume acest DOR a stat la baza piesei ,,Mândria de-a fi moldovean”.
Fiind nevoiți să ne integrăm în societatea italiană, am învățat limba, modul de comunicare, precum și unele tradiții ale italienilor. Însă, asta nu ne-a împiedicat să promovăm obiceiurile noastre tradiționale și să le transmitem următoarelor generații, adică copiilor din diaspora noastră. Un frumos proiect l-am realizat împreună cu alți interpreți moldoveni din Canada, SUA, Spania și Portugalia, legat de rădăcinile noastre, ce se numește ,,Sol curat,,. La fel și ,,Urătură de anul nou,, cu melodie dedicată celor plecați departe de țară. Nu m-am oprit nici din creație adăugând la repertoriul meu și piesa „Acasă”.
După cum am spus mai devreme, învățând limba italiană, am reușit să pun pe note și câteva versuri, iar în rezultat s-au născut piese în această frumoasă limbă latină precum ,,Tardi,,, ,,Ti voglio bene mamma,,, și ,,Questa è la mia vita,, cu care am participat la finala festivalului ,,San Remo senior,, și am ocupat locul 4, de care m-am bucurat enorm!
Întoarcerea acasă prezintă interes pentru tine?
Mereu suntem cu gândul de a reveni acasă și suntem siguri că așa va fi, doar că nu știm când se va întâmpla asta. În același timp, ne străduim să venim des în Moldova, fiindcă acolo ne sunt rudele și o bucățică din sufletul nostru a rămas în iubita Moldovioară!
La ce piese lucrezi acum?
Deoarece preferințele publicului căruia îi organizăm concerte sunt variate, lucrez la câteva piese cu tematici diferite. Reușesc să compun mai mult în timpul liber. Sper cât de curând să vin cu noi realizări pe teme sociale precum dragostea față de copil, de persoana iubită, de relația dintre vecini și altele. Voi veni cu drag în Moldova pentru a înregistra următoarele creații, dar la ultima piesă în italiană înregistrată deja, ne pregătim să filmăm un videoclip.
Ce se prevede în viitorul proiectului muzical „Romeo”?
Îmi doresc ca pe viitor să semnez un contract cu o casă discografică pentru realizarea unui nou album, sau poate a mai multor. Iau în calcul și o eventuală colaborare cu producători celebri din industria muzicii, ca în rezultat, publicul meu să se mărească și să se bucure de piese noi și dragi sufletului.
REDACȚIA OPENMEDIA
