Chiar dacă este stabilită de ani buni în Germania, Ionela van Rees-Zota dovedește prin acțiuni concrete că este o „fiică a României”. Dorința de a soluționa problema integrării conaționalilor într-o altă comunitate și sporirea nivelului de participare civică a acestora, i-au conturat imaginea unei personalități empatice și mereu gata de a veni în ajutor.
În momentul de față, activează în calitate de Consilier Expert în Comisia pentru Integrare al Consiliului local din orașul Nurnberg – funcție care îi oferă și mai multe oportunități pentru a-și realiza dezideratele. Cu toate astea, ocupațiile ei sunt extinse și în alte domenii de activitate, pe care vă propunem să le cunoașteți în interviul de mai jos.
Perioada anilor 1997 până în 2008 este marcată de începutul parcursului profesional în domeniul presei scrise și televiziune, ocupând în același timp și funcții administrative. Cum apreciați aceste experiențe pentru dezvoltarea dvs. profesională și individuală?
De mică am cochetat cu jurnalismul. Am publicat încă de pe băncile școlii poezii și eseuri în reviste de specialitate, am colaborat cu diverse ziare și după ce am terminat școala, la numai trei ani, mi-am deschis propria publicație, urmând ca cinci ani mai târziu să am propriul meu trust de presă unde aveam 5 publicații, în județul Vâlcea.
Alături de facultatea de Drept, am absolvit și jurnalismul, ca în cele din urmă să fac o cariera frumoasă în acest domeniu.
Toate colaborările mele cu diverse reviste și ziare au contribuit la dezvoltarea mea ca jurnalist. Am întâlnit în viață persoane-mentori, care au reprezentat pentru mine modele demne de urmat. Îmi amintesc de regretatul George Stanca, care mi-a fost profesor, cum îmi spunea după ce am ieșit de pe băncile facultății, doi ani mai târziu – atunci când a devenit și colaborator la agenția mea de presă că este mândru de mine.
Ce înseamnă „as” pentru dvs.? Este ceea ce vă reprezintă sau este vorba despre oamenii de care sunteți înconjurată?
Da! Pot spune și acest lucru. Încă de la început, am știut ce nu vreau, adică, să nu critic și am reușit să străbat drumul carierei mele cu știri pozitive și calitative. Sloganul nostru este: „Împreună suntem puternici! Împreună scriem istorie!”. Numai dacă știi ceea ce vrei, știi cum să îți croiești drumul pe ceea ce faci tu și nu „călcând pe cadavre”, vei putea sa răzbați în viață.
A fi AS înseamnă să fii bun, iar a fi bun, înseamnă să știi ceea ce vrei – încă de la început. Eu pot spune că am știut mereu ce vreau, cu toate că uneori poate am dat impresia că nu știu. Au fost doar acele momente, când (cum îmi place mie să spun) m-am odihnit ca să pot pleca la drum cu forțe noi.
În 2008 vă schimbați domiciliul oficial în Germania, devenind în acest sens emigrantă – parte a diasporei. Spre deosebire de cei care pleacă în căutarea unei vieți mai bune, cum ați ajuns la concluzia că este mai eficient să vă concentrați eforturile în ajutorarea românilor de peste hotare, decât pentru cei de acasă?
Când am fost în România, am spus mereu că nu voi pleca din țara mea mamă – România. În anul 2008 am plecat pentru că așa mi-a fost scris – spun eu. Trebuia să vin aici pentru a începe un alt capitol al vieții mele, aveam o misiune pe care trebuia să o îndeplinesc și numai de aici se putea acest lucru.
Ajunsă aici, nu puteam face altceva decât ceea ce eram predestinată – jurnalism, iar mai nou, îmi descoperisem o nouă vocație: aceea de a fi alaturi de oameni, de a-i ajuta și a le îndruma pașii. În anul 2009, la numai un an și jumătate după ce am ajuns aici și după ce reușisem să mă integrez, am hotărât că îi pot ajuta pe cei din jurul meu, să treacă mai ușor peste această fază a integrării. Nu eram atât de pregătită ca acum, dar încetul cu încetul, am învățat alături de cazurile pe care le-am rezolvat, am crescut alături de românii care au venit treptat în Germania, mai precis în zona Nürnberg și ne-am dezvoltat reciproc.
Mă simt minunat atunci când pot ajuta oamenii. Atunci când îi simt alături de mine și când le văd satisfacția și mulțumirea că au fost ajutați. Pur și simplu, mă umplu de energie pozitivă.
În afară de un rol în procesele electorale și susținerea economică cu ajutorul remitențelor a țării de origine, ce alte misiuni le puteți atribui diasporei?
Noi, Diaspora, învățăm să ne readaptăm. Suntem cei care odată ajunși, nu știm încotro să ne îndreptăm. Unii au noroc din prima dată, unii muncesc mai mult pentru a reuși, iar alții nu reușesc și trebuie să se întoarcă de unde au venit sau să se reorienteze.
Cei care se întorc în Romania – spun eu – egal din țara din care se întorc, duc cu ei un bagaj de cunoștinte, de obiceiuri și tradiții noi. Duc cu ei ceea ce au învățat în țările de unde au venit: experiențe noi, chiar glume și bancuri, pe care românii de acasă nu le înțeleg.
În afară de asta, revin acasă cu un nou mod de comportament, pe care l-au învățat sau împrumutat din țările în care au locuit, iar asta nu poate fi decât un câștig. Nu mai pun la calcul faptul unei noi limbi învățate, noi oportunități, contacte și chiar studiile făcute în altă țară, sunt de asemenea un mare câștig pentru România.
De ce de la distanță ni se pare că diaspora manifestă unitate și spirit într-o măsură mai accentuată, în comparație cu cei care sunt acasă?
Aici nu pot spune ceva 100 %. Știu însă că sunt comunități care sunt unite, comunități unde nu exista ură si dezbinare, iar în altele, dacă ai „greșit” cumva și ești de partea cealaltă, nu mai ai ce căuta la „masa lor”. Totuși, adaug, într-o manieră optimistă că Diaspora știe să fie unită.
În anul 2020 ați participat într-o cursă electorală, în urma căreia ați devenit membru al consiliului local Nurnberg, cu funcția de Consilier Expert în Comisia pentru Intergrare, cu mandat de 6 ani. Vă rugăm să ne faceți o scurtă descriere a rolului dvs. în această instituție?
Așa este. Am obținut aproape 43.000 de voturi. Acum s-a văzut cât de apreciată este munca mea aici și acest lucru nu a putut decât să mă bucure. Acest rol este unul de voluntariat și nu se câștigă niciun ban. În schimb, ai diferite obligații: prezența la ședințe, participarea activă, propuneri și idei noi, dezbateri libere unde sunt vizate problemele imigranților și nu în cele din urmă, votul pentru unele decizii.
Trebuie să ținem cont că din populația orașului Nürnberg, aproape jumatate sunt formați din cei care au la bază migrația. Rolul nostru este de a face ca emigranții să fie activ încadrați, iar problemele pe care aceștia le întâmpină să fie rezolvate.
Pe site-ul dvs. este prezent sloganul: „România Merită Respect!” Cum comentați necesitatea acestei specificări? De ce este creată senzația că România/Românii nu s-ar bucura de respect, sau că statului și cetățenilor nu le-ar fi recunoscute meritele în spațiul european? Ce aveți în vedere?
Pot spune că eu sunt o privilegiată în acest sens. Am ocazia să fiu respectată și iubită de către cei de aici, din Germania. Munca mea este super apreciată și mă bucur să am lânga mine persoane de diferite naționalități, unde colaborăm foarte bine. România merita respect! DA! Nu este ca o incertitudine acest lucru, ci este ca o întarire a ceea ce spun. Avem atât de mult potențial! Suntem atât de râvniți pe piața externă, încât de multe ori nu realizăm asta.
Am întâlnit români de care putem fi mândri. Români pe care am putea să îi valorificam la noi în țară. România, ca și românii merită respect! Spuneam cândva: dacă tu, ca român nu te respecți într-o altă țară sau chiar în țara ta, cum vrei ca ceilalți să te respecte? Dacă tu nu îți cunoști adevărata valoare, cum ai vrea ca ceilalti să o vadă?
Respectându-i pe ceilalți, ne respectăm și pe noi și invers. Așa putem merge mai departe, cu încredere că ceea ce suntem și ceea ce facem este bine.
Sunteți și autoare de cărți. Cea la care lucrați acum se numește „Patriotism românesc între izbândă și dispariție”. Pe lângă definiția trivială/obișnuită pe care o oferă ocazional cei din fruntea statului la nivel declarativ, cum poate fi explicat patriotismul astăzi?
Este o nouă provocare pentru mine. Această carte este doar una din cele șase publicate până acum. Patriotismul este văzut în diferite direcții. De la faptul că celor plecați le este dor de țară și simt nevoia continuă de a veni acasă, până la ideea că unii se regăsesc în locașurile noastre natale, se îmbracă în culorile tricolorului, cânta cântece patriotice și chiar sărbătoresc evenimentele naționale la scară înaltă.
Eu personal mă consider o fiică a României, plecată în străinătate, tot în folosul românilor de aici. Consider că acest loc al meu – în sânul României – chiar departe de casă este acolo unde tu te simți bine. Acolo unde ai siguranța zilei de mâine. Să nu uităm că totuși rădăcinile înfipte în pământul românesc nu te lasă să te depărtezi de acesta niciodată. Într-o zi, mai devreme sau mai târziu, tot vine momentul când îți amintești de copilărie, când îți dai seama că perioada petrecută în țară a fost una minunată și că oricând ai putea să te întorci acasă.
Titlul de fondator este foarte des întâlnit în apropierea numelui dvs. Putem enumera aici
Asociația „Dacia” e.v. Nurnberg, Agenția de presă „Așii Români”, ziarul „Vocea Ta”, Centrul Cultural Român-German „Dumitru Dorin Prunariu” din Nurnberg, ceea ce ne face doar să bănuim gradul de responsabilitate pe care trebuie să-l manifestați față de oamenii pe care îi reprezentați. În acest context ne interesează cât timp îi acordați familiei?
Familia reprezintă un rol foarte important în viața mea, precum și viața mea privată. Dacă acum câțiva ani, nu acordam importanța acestui lucru, munceam de luni pâna luni continuu, de aproximativ doi ani, acum mi-am luat acest „lux” și sfârșiturile de săptămână le dedic în totalitate familiei.
Am pus pe picioare un ziar, o agenție de presă și un centru cultural, care împreună au peste 50 de voluntari activi. Am strâns lângă mine o echipă de oameni minunați și frumoși care depun muncă voluntară și pe această cale le mulțumesc, din suflet. Am făcut și eu voluntariat, fac și acum, dar de câteva săptămâni am primit un post foarte important, unde lucrez pentru Forțele de muncă din zona mea, în calitate de consultant în integrare, cât și ca director de echipă. Aici îmi este încă odată certificat faptul că ceea ce fac, fac bine și că germanii știu a aprecia oamenii buni.
Ați fost campioană națională la karting timp de 6 ani. Vă este dor de curse? Ce ați învățat din acest sport?
A fost un început în copilăria mea, de care îmi amintesc cu drag. Când vine vorba de acest lucru, mă apucă o nostalgie enormă. Am „trăit” acest sport. Îmi amintesc că atunci când auzeam motoarele mi se făcea pielea ca de găină. Am luat pemisul auto din prima, la vârsta de 18 ani, și de atunci conduc continuu. Pot spune că imi place, chiar mă relaxez când fac acest lucru și nicio distanță nu este prea lungă pentru mine.
Am învățat în cei 10 ani de karting ce înseamnă o competitie, ce înseamnă a câștiga, dar și a pierde, ce înseamnă a fi fair cu ceilalți și a-i respecta pe cei de langa tine.
Vă rugăm să lăsați un mesaj pentru cititorii OpenMedia.
Tuturor le doresc sa fie sănătoși, să gâdească mereu pozitiv și să nu îsi piardă încrederea în forțele proprii niciodată. Întotdeauna este loc de mai bine, întotdeauna după furtună vine soarele, iar ceea ce nu te-a doborât, cu siguranță te întărește.
REDACȚIA OPENMEDIA
