Elena Leica este poetă, om de radio și textieră. Deși ea preferă să fie numită „cititoare a propriului suflet”, ceea ce așterne pe hârtie nu putem să numim altfel decât poezie.
Stabilită de 23 de ani în Italia, ea își continuă calea căutării de sine, începută într-o iarnă la Urechești, județul Vrancea și care s-a materializat ulterior prin versuri publicate în 3 volume: „Poezia Sufletului”, „Născută în căruță” și „Trandafirii au numele tău”. Emblematic pentru Elena rămâne episodul nașterii ei, care i-a marcat personalitatea și felul de a percepe lumea.
Vă îndemnăm să aflați mai multe despre ea, în interviul ce urmează:
Cum ai început să scrii? Cum îți amintești de primele exerciții în arta poetică?
Scriu de fapt, de când eram copilă în grădina bunicilor. Aveam un caiet plin cu rânduri pe care le scriam la umbra unui copac, în livada de cireși, era ca un refugiu, un loc secret al meu unde în liniște ascultam glasul păsărelelor, admiram atmosfera încântătoare a naturii, îmi umpleam sufletul cu ‘’frumos’’. Îmi amintesc de acele versuri așternute pe hârtie ca un talisman, deoarece nu aș fi crezut că acele rânduri, într-o bună zi ar fi prins grai. Pentru foarte mult timp, acel caiet a rămas în podul casei, la bunici, cu miros de amintiri și naftalina timpului, un timp care până nu demult m-a îndemnat ca să-l deschid și să continui această pasiune de a scrie. Astfel, de câțiva ani am început să dezvolt pasiunea scrisului în Italia unde sunt stabilită de circa 23 de ani. Un exercițiu interesant a fost pentru mine ‘’inspirația’’ care a îndemnat sufletul meu să scrie ‘’direct’’ în limba italiană. A fost o mare surpriza pentru mine, să mă exprim în altă limbă. Cu toate acestea, sunt foarte mandrâ că sunt româncă. Originile mele sunt sacre și le port în inimă ca pe o emblemă. Las la alegerea sufletului inspirația propriu-zisă. El decide soarta versurilor.
Să iei drumul spre necunoscut, spre o țară străină, să iei viața de la zero, nu este tocmai conjunctura optimă pentru scrierea versurilor, or acest eu liric este pus în situația de a-și afla stabilitatea în asigurarea necesităților „pământești” ca să spunem așa. Ce a fost cel mai greu pentru tine în acea perioadă?
În acestă perioadă, cea mai grea provocare a fost singurătatea. Aflată într-o țară străină, de una singură a trebuit să trec prin foarte multe încercări. Am luat viața de la zero, am străbătut drumuri lungi cu obstacole, lacrimi, bucurii. Am căzut, m-am ridicat, am continuat să merg înainte cu reușite și nereușite păstrând în valiza vieții tot ceea ce mă caracterizează, fără să îmi pierd demnitatea. Am încercat mereu să învăț din toate momentele frumoase sau mai puțin frumoase ale vieții. Norocul meu este că sunt înzestrată cu o pozitivitate infinită și o mare credință în Dumnezeu, fapt pentru care, în fiecare situație mai puțin plăcută, îmi spuneam, cu mâna pe inimă și cu gândul la Dumnezeu „că totul va fi bine’’ și … bine a fost.
Care sunt circumstanțele favorabile scrisului poeziilor? Ce te inspiră?
Natura este cheia inspirației mele. Poate, pentru faptul că sunt născuta într-o căruță, în inima naturii, am această conexiune puternică. Magia naturii mă face sa călătoresc cu gândul, mă las condusă de suflet și mă regăsesc în timp ce mă îndepărtez de realitate. Mă inspiră viața și misterul ei .
Deși ai semnate volume de versuri „Poezia Sufletului”, „Născută în căruță”, „Trandafirii au numele tău”, nu îți revendici o etichetă de poet/scriitor. Cum s-o identificăm atunci pe Elena Leica în funcție de ceea ce așterne pe hârtie?
Sunt convinsă că adevărații poeți/scriitori sunt în Istorie. Mi se întâmplă să recitesc ceea ce am scris, după o perioadă de timp și surprinzătoare mă întreb: Am scris eu aceste versuri? Îmi răspund că sufletul este cel care scrie. Spun asta pentru că, de câte ori mă recitesc simt o emoție particulară, simt că sunt față în față cu sufletul. Simt adevărata emoție pe care o simte un cititor, cred. Recunosc aceasta stimă pe care o am față de sufletul meu, așternut pe o foaie de hârtie, care mă invită sa îl ascult, să-l înțeleg, să îl urmez. Mă consider pur și simplu cititoarea sufletului meu.
O bună parte din poeziile tale sunt traduse în română de către doamna Rodi Vinau. Cum apreciezi eforturile ei de aliniere față de original?
Pot spune că sunt norocoasă referitor la aceasta colaborare. Doamna Rodi Vinau, atât profesoară cât și prietenă, împreună am dorit să dăm și mai multă lumină cuvintelor sufletului meu. Astfel, traducerea din limba italiană în limba română a avut un rezultat pe cum ni l-am dorit, reușind să păstreze esența poeziilor.
Îndemn spre filosofeală: motivul sau povestea nașterii tale poartă un caracter emblematic pentru ceea ce ești ca persoană și autoare. Așa precum povestești, micuței Elena i s-a oferit o prognoză dură de 5 zile în care urma să demonstreze că vrea să trăiască. Nu îndrăznim să ne transpunem în pielea unui prunc născut de 7 luni, cu toate provocările de ordin medical și cele ale vremii, dar… cum crezi că ai reușit „să zâmbești cerului”?
Eu cred că am reușit să „zâmbesc cerului” pentru că, Dumnezeu a vrut acest lucru. Acest eveniment autentic care mă reprezinta, îmi ține ‘’vie’’ în suflet puterea miraculoasă cerească de unde și pozitivitatea interioară. Din acel moment al nașterii mele am zambit cerului, trup și suflet împreună.
Înseamnă ceva cifra 5 pentru tine astăzi sau a rămas în trecut?
‘’5‘’ este un număr pozitiv pentru mine. Un număr care mă învață să numar măcar pana la ‘’5‘’ înainte de a face ceva sau să mă ridic și să merg înainte, atunci când se întamplă să cad de ‘5’ ori la rând.
Elena, versurile tale sunt și cântate…
Așa este, dacă ne referim la felul cum o face artista Raluca Ocneanu. Această colaborare este foarte specială. Am cunoscut-o pe artista Raluca Ocneanu pe rețelele sociale. O simpatie și admirație reciprocă. Într-o zi mi-a scris un mesaj cu propunerea de a scrie un text pentru completarea unui album/cd. A fost o provocare interesantă, am acceptat cu mare plăcere și am realizat o melodie, după care a urmat și a doua. Spun colaborare specială, pentru prietenia creata si pentru ideea de a dezvolta și această pasiune, ca textier. Ca urmare, colaborez și cu alți artiști pentru eventuale creații muzicale. Ralucăi îi datorez acest îndemn artistic.
Pe final: Ce-i dă vieții viață? Lupta sau norocul?
Din toate experiențele mele sunt sigură că ‘’lupta‘’ este cea care dă viață „vieții’’. Mă consider o luptătoare, în ciuda tuturor obstacolelor și luptătoare voi ramane. Cât despre ‘’noroc’’ este adevarat că a avea noroc este minunat, însă mai cred, că norocul este atunci când Dumnezeu îmi este în suflet. Dumnezeu a făcut, face ca sufletul meu sa zâmbească vieții.
Unde îți pot urmări activitatea cei care doresc să te descopere?
Activitățile mele pot fi urmărite pe rețelele de socializare/ youtube/ librăriile online și pe pagina oficială:
DorCalator ElenaPietro
www.radiocanale7.it
REDACȚIA OPENMEDIA
