Fără cântec popular nu-și imaginează viața! Cu originile oltenești, era evident că mai aproape sufletului îi vor fi melodiile plaiului ce a dat naștere somităților precum: Maria Lătărețu, Maria Dragomiroiu și, poate cea mai ascultată în familie – Maria Ciobanu. Motivată fiind de mama, care cânta și ea, Elena Cârneală și-a luat în serios rolul de promotor activ al folclorului românesc, inițiindu-se ulterior în subtilitățile cântecului popular din toate regiunile României.
Este convinsă că folclorul trăiește atâta timp cât este transmis „vlăstarilor”. Prin urmare, pe lângă interpretare, ea compune și piese pentru interpreții din regiunea Dobrogei și educă copiii împătimiți de cântecul popular, în aceeași cheie cum începea ea odată.
Vom începe brusc, cu un salt în timp. Suntem la Eforie Sud, la casa dvs. părintească. Aveți cam 7-8 ani și sunteți rugată de cineva din familie, eventual mama, să puneți la pick-up un disc cu muzică populară. Ce melodie și artist va răsuna în clipele următoare?
Cu mare plăcere și nostalgie îmi aduc aminte de anii copilăriei! Așa este, familia mea era și este împătimită de folclor și am crescut cu cântecul popular; se asculta, așa cum ati spus, la pick-upul acela mare, din lemn, multă muzică populară, mai ales cea oltenească, mama fiind originară din Vâlcea, adică satul Cermegești, comuna Lădești. A cantat și ea, dar valurile vieții nu au lasat-o să ajungă acolo unde își dorea, pe acea vreme nefiind chiar ușor să pleci de acasă și neavând pe cineva care să o îndrume, să o susțină. O iubea mult pe ciocârlia noastră, dna Maria Ciobanu și o ascultam frecvent. Aveam toate discurile de vinil disponibile pe piață. Îmi aduc aminte de cel întitulat „Gorjule, iar am venit”, „Drag mi-a fost câmpul cu flori” și toate celelalte care apăreau în librării. Lăsam deoparte orice, mă trimitea să cumpar pentru cele necesare, numai să achizitionez discurile, unul câte unul, în functie de cum apareau. Se vindeau foarte repede, fiind la mare cautare. Dar nu numai pe dânsa o ascultam; aveam o întreagă colecție de discuri din vinil cu Maria Cornescu, Nelu Bălășoiu, Irina Loghin, Benone Sinulescu și mulți alți interpreți îndragiți de public. Nici o activitate casnică nu se desfășura fără cântecul popular. Sigur că îndrăgeam și ascultam și muzica populară din toate zonele țării! Așa am învățat cântecele marilor interpreți de muzică populară, mi-au intrat în sânge și le cânt și în prezent.
Rămânem la copilărie. Cum vă aduceți aminte de prima evoluție în scenă?
Prima mea evoluție pe scenă a fost la vârsta de 8 ani, când am avut o serbare cu școala (eram în clasa a doua) care s-a ținut la un renumit local, dotat cu o scenă mare pentru evenimente. Am cântat „Fata cu ochi măslinii”, a d-nei Marica Pitu, îndrăgita interpretă de folclor dobrogean și aromân, care avea să devină, peste 10 ani, primul îndrumător și profesor care m-a jutat în cariera mea profesională.
Sunteți documentată în ceea ce privește specificul cântecului popular, în funcție de zonele geografice ale țării. Mai apropiat de dvs. totuși este cântecul oltenesc și inevitabil Maria Ciobanu, motiv pentru care v-ați decis să imprimați un CD, prezentat drept un omagiu artistic. Ce melodii va include acesta?
Adevărat! Primul meu CD l-am imprimat în anul 2016, după mulți ani de muncă și l-am întitulat „Drag îmi e să cânt”. El cuprinde melodii inspirate din viața mea, a noastră, de dragoste, de casă, de părinți, copii etc. Apoi au urmat și altele.
Compuneți și cântece dobrogene pentru tinerii artiști din regiune. Până a le încredința textul și melodia, ce sfaturi le mai oferiți?
Iubesc foarte mult folclorul și tradițiile românești, indiferent din ce zonă ale țării sunt. Am ales să cânt oltenește pentru că mi se potrivește cel mai bine și așa am și fost sfătuită de către specialiștii din domeniu, dar nu am uitat locul unde m-am născut și traiesc, adică, în Constanța, oraș însorit și primitor. Am compus, așadar, cântecele mele oltenești, pe care le și interpretez, dar m-am întâlnit cu interpreți, copii dobrogeni și nu numai, care m-au inspirat și mi-au cerut să le compun și lor pentru a avea un repertoriu propriu. Textul și melodia trebuie să li se potrivească și în funcție de vârstă, mai ales pentru copii, pentru personalitatea lor, sunt cântece pentru părinții lor, pentru locul unde s-au născut, de joc, pentru meleagul minunat, Dobrogea. Sunt atentă la felul cum interpretează, cum pronunță fiecare cuvânt, fac repetiții cu ei și nu îi las să apară pe scenă la voia întâmplării. Și prezența scenică contează foarte mult, publicul are ochi vigilent și este atent la orice detaliu.
Sunteți solicitată să evoluați și în cadrul evenimentelor private. Cum vă aduceți aminte de prima experiență în acest context și cum catalogați importanța lor pentru dezvoltarea unui artist?
Am început să cânt la evenimentele private încă de la vârsta de 18 ani, făcând parte din ansamblul „Cununa Dobrogei”, din Constanța și colaboratoare a ansamblului profesionist „Brâulețul”. Aveau evenimente în stațiunile de pe litoral, spectacole la „Calul Balan”, în Neptun, „Nunta Zamfirei”, în Eforie Nord, pe la satele din împrejurimi, apoi am început să particip și la nunți, împreună cu ei, puțin câte puțin. Sigur că așa am căpătat experiență ca artist. Eu consider că, pentru un adevărat artist, acestea sunt importante puncte de plecare pe drumul anevoios al cântecului. De el depinde când, cum și unde își va găsi locul către inima celui ce-l ascultă.
Televiziunile vă solicită prezența în numeroase emisiuni orientate spre promovarea cântecului popular. Cu toate astea, suntem curioși să aflăm ce loc ocupă în activitatea dvs. rețelele de socializare?
Sunt prezentă în diverse emisiuni, îmi este drag să îmbrac costumul popular și să cânt cele mai frumoase cântece, ale mele, în primul rând. În afară de toate acestea, acord importanță și rețelelor de socializare pentru că sunt un mod de a interacționa cu publicul și, de ce nu, o modalitate de promovare.
Aveți și piese cântate împreună cu ce pe care îl numiți partener de scenă și cântec, Dragisa Paunovici. Care este povestea acestei colaborări?
Tocmai am vorbit despre rețelele de socializare. Ei, tocmai prin intermediul acestora l-am cunoscut pe reputatul și îndrăgitul Dragisa Paunovic, originar din Serbia. Îl cunoșteam de mulți ani, într-o perioadă se asculta foarte mult muzica sârbească, dar nu mă gândeam că vom și cânta împreună, într-o zi. Așa am început să avem proiecte artistice împreună, am compus cântece pentru duetele noastre, am participat la spectacole, emisiuni radio și TV. Ținem legătura prin corespondență pentru că el locuiește împreună cu familia, în Serbia, peste Dunăre. De la distanță lucrăm la textele și melodiile noastre. Asta nu înseamnă că, atunci când se poate, nu vine in România, în orașele unde avem evenimente sau emisiuni. Deci, pe noi, rețelele de socializare, chiar ne ajută.
Cum vedeți viitorul muzicii populare din spațiul românesc?
Sunt o persoană optimistă și îmi place să vad partea plină a paharului. Eu cred ca folclorul românesc este pe mâini bune, sunt interpreți și copii talentați, oameni care fac tot ce pot pentru promovarea tradițiilor și cântecului românesc. Mai sunt, este adevarat, și excepții, dar, așa cum am mai spus, fiecare va avea locul și spațiul pe care îl merită.
Dacă nu erați cântăreață de muzică populară, ce ați fi devenit?
Cred ca profesoară. De profesie sunt economist, am o afacere proprie în domeniu, dar cântecul mă însoțește oriunde, consider că sunt un om binecuvântat de Dumnezeu pentru că fac ceea ce–mi place. Deci, nimic fără Dumnezeu!
REDACȚIA OPENMEDIA
