Pasiunile și visele ne orientează spre ceea ce vrem să devenim. Nu toți se pot lăuda cu un parcurs fără obstacole în obținerea a ceea ce vor, iar în unele momente, suntem dispuși să renunțăm la ceea ce ne place, pentru ceva de ce avem nevoie.
Pasiunea ei este muzica și aceasta a urmărit-o încă de când era mică, până la maturitate, însă realitatea de care era înconjurată, au făcut-o să-și aleagă o altă profesie, mai „serioasă”. Cu toate astea, în tot acest timp, dorința de a scrie versuri și de a le pune pe note îi dădeau de înțeles că trebuie să facă ceva în acest sens. Și o face până în prezent.
Vă propunem să cunoașteți povestea Dianei Obadă.
Haideți să vorbim despre copilărie. Sunteți fiică de bibliotecară, ceea ce ne-ar da de bănuit că nu ați dus lipsă de lecturi. Cu ce cărți vă delectați în acea perioadă?
Când eram mai mică citeam multe povești. Îmi plăceau cărțile cu povești deoarece erau foarte colorate. Citeam ,,Isprăvile lui Guguță” de Spiridon Vangheli și îmi amintesc că uneori râdeam cu lacrimi. Când am mai crescut, l-am descoperit pe Jules Verne care a scris ,,Copiii căpitanului Grant”. Aceste lecturi mă făceau să visez cu ochii deschiși, îmi închipuiam toate locurile descrise în carte și primeam o plăcere enormă. De asemenea, îmi plăcea să citesc cărți despre război, în care întâlneam eroi neînfricați și plini de vitejie. Îmi era greu să accept că așa ceva a fost și realizam cât de fericiți suntem că trăim pe timp de pace.
Puteți face o diferență dintre copiii acelor timpuri și cei de astăzi, dacă ne referim la distracțiile și petrecerea timpului alături de părinți?
Da! Noi petreceam timpul activ, în sânul naturii, cățăratul în copaci era la ordinea zilei, descopeream lumea din mers, învățam jucându-ne, eram mereu alături de părinți și îi ajutam la treburile casnice, aveam fiecare anumite responsabilități, la televizor priveam rar câte un desen animat și – la joacă în drum. Inventam jocuri, ne jucam mulți copii împreună și nu ne mai săturam. Acum timpurile s-au schimbat, copiii duc un mod de viață mai mult sedentar, nu au conexiune cu natura, au imunitatea mai scăzută. Mulți copii dezvoltă scolioză de la o vârstă mică, stau în fața ecranelor foarte mult, ceea ce le dăunează, deoarece este demonstrat că expunerea precoce și de lungă durată la ecran are efecte negative asupra dezvoltării verbale, cognitive și socio-emoționale timpurii a copilului.
Vizite de vară la „Leshoz”, activitate fizică prin gospodărie și jocuri prin pădure. În care din aceste anturaje ați realizat că vă place muzica?
Eu mereu cântam. În pădure îmi plăcea să aud ecoul vocii mele, îmi părea că sunt în poveste iar frumusețea din jur mă copleșea. Și când trebăluiam prin casă sau curte îmi plăcea să cânt. Așa eram eu. Mai mult îmi plăcea să cânt, decât să vorbesc.
Ce melodii fredonați pe când erați mică?
Din câte îmi aduc aminte au fost câteva care îmi plăceau mult: ,,Romantică”, „Astă seară”, ,,Măi, bădiță Petre”, ,,Lavanda”, ,,Dve zvezdî”, ,,Luna, luna” etc.
Pasiunea pentru muzică v-a urmărit și la facultate, chiar dacă specialitatea aleasă de dvs. a fost pedagogia. De ce nu ați urmat studiile la conservator?
Eu știam că trebuie să ai cât de cât ceva cunoștințe muzicale și nu m-am interesat dacă s-a schimbat ceva. După facultate m-am angajat și voiam să fac niște cursuri de canto, dar m-am căsătorit și mi-am luat gândul de la tot.
În ce măsură întemeierea familiei, apariția copiilor v-au făcut să vă revizuiți prioritățile vieții?
Deci, era clar că familia și copiii trebuie să fie pe primul loc, altfel nu se putea. Atunci când întemeezi o familie, uiți de vise, pasiuni, dorințe și te ocupi de cuibușorul tău care necesită multă muncă, dedicație, răbdare și dragoste. Ce-i drept, visele și pasiunile mele nu au ,,ruginit la fundul mării”. Mi-au dat de știre că ele există, nu au plecat nicăieri și acum știu clar că ele tot au devenit prioritate, acum am timp și pentru ele.
Aveți 4 fete. Părinții uneori au tendința de a-și realiza visele și prin intermediul copiilor. Care dintre ele se arată interesate de muzică?
Onorina, Alexandra și Anastasia studiază pianul, dar nu văd în ele dorința de a cânta cu vocea. Ce ține de Sofia, ea e mai artistică, îi place și să cânte și să danseze. Timpul va arăta. Nu aș vrea să le impun.
Cum credeți, care este cel mai mare obstacol în calea unui vis?
Ar fi de menționat mai multe, dar cred că dacă nu ai încredere în tine, nu prea ai unde pleca. Ca să realizezi ceva trebuie să fii ambițios, să încerci mereu, chiar de nu îți reușește din prima, să mergi înainte cu încredere și să muncești mult.
La ce proiecte muzicale vă concentrați acum?
Am începute câteva proiecte de anul trecut. Piesa ,,Viața trece” în colaborare cu Oleg Baraliuc și două piese populare cu Anatol Vitu. Sper să le duc la bun sfârșit și să mai încep altele care își așteaptă rândul.
REDACȚIA OPENMEDIA
