În lumea în care exprimarea corectă, frumoasă și clară a devenit tot mai rară, proiectul „Vorbim frumos” inițiat de Anisia Gulica, aduce un suflu nou în educația copiilor. Lansat în februarie 2025, proiectul urmărește să cultive dragostea pentru limba română și arta exprimării, prin lecții de dicție dedicate copiilor cu vârste cuprinse între 6-10 ani, desfășurate în regim online.
Cu o experiență de 39 de ani în educație, timp în care a predat pentru mai mult de 8000 de elevi, doamna Anisia Gulica nu este doar o profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Al. Mateevici” din comuna Pîrlița, raionul Ungheni. Dincolo de meritele sale profesionale incontestabile, este un pedagog devotat. Prin „Vorbim Frumos”, dumneaei își propune să ajungă nu doar la copiii din țară, ci și la cei din diaspora, pentru ca limba română, graiul matern, să nu se piardă dincolo de granițe.
Cum a apărut ideea proiectului „Vorbim Frumos” și ce v-a motivat să-l începeți acum?
Această provocare, sinceră să fiu, a venit de la rugămintea unui părinte care știa cu ce mă ocup, fără a declara că am un astfel de proiect. Am interacționat cu aceasta la un training educațional, în urma căreia dumneaei mi-a zis: „Doamna Anisia, vreau să vă ocupați cu copilul meu, la tot ce ține de dicție și artă oratorică”. Și atunci, mi-am spus: de ce nu? Pentru că, într-adevăr, zi de zi cu astă mă ocup, dar niciodată nu m-am gândit că ar putea fi încadrat într-un proiect separat de activitatea de bază. Și așa am început orele mai întâi cu un copil. Pe urmă, solicitările au venit de la mai mulți părinți. Cred că asta ar fi cea mai scurtă explicație a apariției proiectului „Vorbim Frumos” cu Anisia Gulica.
În calitate de profesor cu un stagiu de 39 de ani, timp în care ați predat pentru mai mult de 8000 de elevi, ce considerați că le lipsește astăzi copiilor în felul lor de a vorbi, iar proiectul dvs. ar veni să completeze asta?
Chiar dacă inovațiile și progresul tehnologic fac astăzi ravagii, inclusiv în dimensiunea educațională, începând de la pruncie și terminând cu oamenii în etate, eu rămân fidelă tradiției, cărții tipărite și cuvântului spus la locul, momentul și felul potrivit. Atunci când văd tineri care fug de un microfon, fug de exprimarea unei opinii când sunt intervievați în plină stradă, se bâlbâie și nu pot să-și găsească cuvintele, eu realizez că ei de fapt știu, dar nu pot să spună. Această constatare m-a motivat să încep proiectul pentru copiii care-și doresc să devină veritabili ambasadori ai cuvântului rostit corect în orice mediu, fie online, fie real.
Cum a fost conceput formatul lecțiilor de dicție și ce metode interactive folosiți pentru a-i ține pe copii implicați și curioși în regim online?
O întrebare foarte bună. Să-l menții pe copil, timp de 45 de minute, în regim online, ar trebui să ai o baghetă fermecată. Eu nu dețin una, dar am metode care îl fac pe copil, chiar și pe cel pe care-l observ că se plictisește, se rotește pe scaun sau beau apă de mai multe ori, să-l „reconectez” cu exerciții și jocuri de dicție, cu povești didactice sau niște întrebări provocatoare. Ca efect, îi mențin atenția doar către o singură direcție.
Pe 5 aprilie, ați desfășurat primul eveniment offline cu primii discipoli ai dvs. Ce schimbări ați observat modul lor de exprimare?
A fost o zi de suflet. O zi în care mi-am văzut discipolii, după cursul de inițiere, alții față de cum i-am cunoscut. Mult mai lejeri în exprimare, mult mai sociabili, mai pregătiți pentru un prim exercițiu de oratorie în public și cu accentul logic plasat excelent pe ideile esențiale ale unui discurs. Au fost 6 la număr: Eva Burlacu, Beatricia Guzum, Sorina Teodora Goreanu, Anastasia Negură, Sofia Tîrsînă, Ecaterina Turtureanu, și toate s-au descurcat de minune, rostind discursuri de până la 4 minute, despre teme precum: rolul școlii în dezvoltarea copilului, alimentația sănătoasă, bunătatea și omenia, părinții – modelele noastre de zi cu zi, dragostea pentru oameni și pacea. Pe lângă asta, i-am văzut cum comunică între ei, și, vreau să menționez încă o dată: erau alții.
Care a fost reacția părinților și ce schimbări au observat ei în comportamentul și limbajul copiilor?
Mulți părinți nu-și recunoșteau copiii, fiindcă atunci când noi suntem la lecție, ei sunt singuri în odaie, în fața ecranului. La eveniment și-au redescoperit odraslele, realizând o schimbare vizibilă. Țin să subliniez că orice investiție, pe care o fac părinții în copiii lor, trebuie să aibă un rezultat palpabil, vizibil, demonstrat. Prin urmare, evenimentul a fost un examen și pentru mine ca inițiator de proiect și mă bucur nespus de mult că părinții nu au fost dezamăgiți. Dimpotrivă, ei și-au comunicat intenția pentru ca copiii lor să treacă la nivelul al doilea al programului, care presupune deja formarea unor abilități mai avansate.
Sunteți orientată spre extinderea proiectului către diaspora. Cum intenționați să le predați copiilor din familiile, în care limba română este vorbită probabil doar acasă și, ocazional, de sărbători, când aceștia discută cu rudele din țara de baștină?
În urmă cu puțin timp, am fost contactată de cineva din conaționalii noștri din diaspora, care și-au manifestat interesul de a-i scoate pe copiii lor din zona de confort, și, pentru 45 de minute, „să-i vedem și auzi ca acasă”. Când spun „acasă”, mă refer la rădăcinile noastre. Să știți că este o provocare pentru mine, dar dacă părinții își vor dori, eu intenționez să dau curs acestei solicitări, de a le preda copiilor din diaspora. Fiindcă, după cum spune și vorba: Ne ducem din țară, dar nu scoatem țara din noi și copiii noștri.
În acest context, asta ar însemna că un următor offline, cu discipolii din diaspora, ar trebui să aibă loc la…
Voi fi gata să merg acolo cu mare drag! Aș fi încântată să marchez succesul unui astfel de eveniment, indiferent de ce țară de pe continentul european sau poate chiar din alte depărtări, ca să văd copiii conaționalilor noștri, rostind un discurs frumos, în limba română.
Ați menționat că pe timpul verii vă propuneți să includeți și ore pentru adulți. Cum vedeți interacțiunea cu publicul matur și ce metode de predare veți folosi pentru ei?
În momentul de față, sunt concentrată pe copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani. Totodată, am fost contactată și de adulți din diverse profesii și domenii de activitate, care, aflați în fața provocării de a-și promova imaginea, produsul, serviciile, fie pentru vorbit în fața camerei sau în fața unui public numeros, întâmpină mari greutăți. Ei realizează că cine comunică, se comunică. Și dacă nu știi să te comunici tu, cine altul o va face? Am acele metode și tehnici, pe care discipolii din categoria de oameni adulți, le vor putea implementa în interacțiunea cu publicul lor țintă.
Pentru oamenii care au aplicat pe o bună parte a vieții un singur mod de exprimare, ar fi destul de complicat să își modifice „schimbările din fabrică”. Cum veți putea scoate din ei, acea teamă, jenă poate, de a vorbi în public?
Acesta este primul motive pentru care sunt adepta orelor individuale. Fiecare elev este special și are nevoie de o abordare individuală. Orice cuvânt rostit greșit sau comiterea unei erori, nu va fi luată în derâdere de nimeni. Dimpotrivă, el își va redobândi siguranța și determinarea de a vorbi hotărât și fără emoții mari, în fața publicului său.
Cu o carieră impresionantă în educație, ce înseamnă pentru dvs. „a vorbi frumos”? E o misiune profesională, o artă, sau un act de educație continuă?
Pe scurt: A vorbi frumos este o artă! Atunci când știi să spui cuvântul potrivit, și nu pur și simplu să spui, dar să trăiești ceea ce spui, viața are sens și culoare. Rămân fidelă „păstoritului de verb matern”.
REDACȚIA OPENMEDIA
