Dacă n-o știți, o veți cunoaște!
„Moldoveanca din Vaslui” și „Mesager al Cântecului Neamului și a Zestrei Strămoșești”, așa este recunoscută de către publicul ei numeros, interpreta Nadia Duluman. Cu 4 albume la activ, parcursul muzical al artistei este unul impresionant.
Pe lângă dimensiunea cântecului popular, interpreta dă dovadă de o accentuată prezență și responsabilitate civică. Participă direct în campaniile de susținere a copiilor cu dizabilități, orfani și neajutorați, organizând și spectacole caritabile pentru aceștia.
Studiile sunt pilonii esențiali pe care se sprijină o carieră. Dvs. sunteți dascăl, dar și absolventă a Facultății de Drept. Cum s-a făcut că ați ales să vă manifestați în domeniul muzicii populare?
Să fiu dascăl mi-am dorit de când eram copil. Facultatea de Drept mi-am ales-o mai târziu și așa cum ați spus, studiile sunt pilonii principali pe care se sprijină orice carieră din punct de vedere profesional, dar și material. Să cânt mi-a plăcut de când mă știu, iar serbările școlare au fost primele „scene” pe care am urcat. Drumul a fost destul de lung până am ajuns să fiu cunoscută drept „Moldoveanca din Vaslui”. Cursuri de modelling, interpretă de muzică etno, apoi mi-am dat seama că muzica populară mă reprezintă cel mai bine. Am crescut într-o familie modestă, dar frumoasă și unită, iar bunicii au fost cei care mi-au insuflat dragostea pentru folclor, pentru tradiții și obiceiuri. Dețin o mică colecție de obiecte vechi, păstrate cu sfințenie de la bunicii și străbunicii mei.
Până a fi recunoscută ca „Moldoveanca din Vaslui” vă aduceți aminte prima apariție pe scenă? Ce emoții vă încercau atunci și care a fost melodia pe care ați interpretat-o?
De fel, nu sunt o persoană emotivă și cred că m-au călit multitudinea examenelor prin care am trecut de-a lungul vieții. Însă, sunt totuși artist și, de obicei artiștii sunt suflete sensibile. Emoții sunt de fiecare dată înainte de a urca pe o scenă, dar odată ajunsă în fața publicului ele dispar și reușesc să umplu sufletele de bucurie iubitorilor de folclor. Prima apariție și prima melodie? Nu știu să vă spun, dar am să vă povestesc de experiența pe care am trăit-o acum câțiva ani, pe scenă, la Suceava, când ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” sărbătorea 65 de ani de activitate. Era prima dată când cântam LIVE cu orchestra, în fața publicului. Maestrul dirijor Viorel Leancă a dat un ritm mult mai alert bătutei pe care o interpretam („Joacă muntenarii mei”), așa că, sincer nu știu cum am reușit să cânt în ritmul ăla fără să mă poticnesc, de parcă „se băteau turcii la gura mea”.
Ați început cu Muzica Etno – o combinație între tradițional și modern destul de populară într-o anumită perioadă. Cum au fost primite de public melodiile din primele 2 albume ale dvs.?
Eram la începuturile mele și da, pentru acea perioadă, cele 2 albume de muzică Etno au prins foarte bine la public, atât în concertele pe care le susțineam, cât și la evenimente private din viața oamenilor, dar muzica populară m-a propulsat. Îmi plăcea foarte mult să creez și țin să precizez că toate ținutele de scenă erau create de mine și ne puneau foarte mult în valoare. Nu mi-a plăcut niciodată să copiez pe cineva.
În momentul de față dețineți 3 albume și acum lucrați la al 4-lea. Iertați-ne îndrăzneala, dar despre ce se mai poate cânta în muzica populară astăzi?
Da. În prezent dețin 3 albume de muzică populară, intitulate: „I-auzi cântă moldovenii” și „Răsună din vale o fanfară”. Vreau să precizez că în zona Vasluiului se cântă mult muzică de fanfară și mi-am dorit să duc mai departe acest gen muzical și în albumul al 3-lea – cel mai cunoscut: „Moldoveanca din Vaslui”. În momentul de față lucrez la cel de-al 4-lea album, care se va intitula „Cu femeia nu te pui”. Despre ce se mai poate cânta azi în muzica populară? Se cântă sufletului omului în toată complexitatea lui, care este același de când lumea și pământul. Numai că, vedeți dvs., fiecare vers, fiecare linie melodică spune o altă poveste de dragoste, de dor, de tristețe, de voie bună, de umor sănătos. Se cântă dragostea de neam și țară, iar interpretul știe să pună în valoare toate aceste aspecte.
Albumul nr. 4 poartă denumirea „Cu femeia nu te pui”. Ce piese vor fi incluse acolo și de ce este această melodie a fost selectată drept titlu?
Albumul 4 este rezultatul muncii în vremea pandemiei, așa cum am spus la prima întâlnire directă cu publicul meu, la un eveniment din județul Vaslui. „Cu femeia nu te pui” este o compoziție „șăgalnică”, ce descrie relația bărbat-femeie de la facerea lumii și până în prezent. Melodia am lansat-o pe 8 martie și este dedicată tuturor femeilor, dar în special mamei mele – o femeie puternică, pe care viața a pus-o la grele încercări, mai ales că tata la doar 38 de ani, când eu eram doar un copilaș de 8 anișori, a făcut infarct și alte complicații, iar mama a rămas stâlpul familiei. Albumul conține cântece vesele, dinamice, așa cum sunt și eu. Ele te îndeamnă la voie bună (hore, sârbe, bătute, corăgheasca, ruseasca etc.) și consider că este un album complex ca și celelalte.
Textiera dvs. Mihaela Sfichi vă consideră un mesager al cântecului neamului și a zestrei strămoșilor. Cât de greu este să menții acest titlu în preferințele ascultătorilor, nemaivorbind și de situația artiștilor în perioada pandemiei?
Mihaela Sfichi este un fin observator nu numai a ceea ce este tradițional și autentic, ci și a personalității artistului cu care lucreză. Știe „să-l citească” și pune în versuri sufletului și viața lui. Când muzica, textul și interpretul se contopesc, iese ceva minunat. Aproape fiecare melodie interpretată de mine este o poveste trăită de mine, de cei dragi mie, de concetățenii mei. Oglindește o tradiție locală, un ritm local. Când ai toate acestea, nu este greu să-ți păstrezi titlul de mesager al cântecului neamului și a zestrei strămoșilor. În pandemie, noi artiștii am dus-o mai greu. Nu am putut avea contact direct cu ascultătorii și iubitorii de folclor, dar mass-media ne-a susținut ca publicul să nu ne uite. Cântecul nostru a adus alinare inimilor îndurerate, încurajare și optimism celor descurajați. I-a întărit pe cei slabi.
Sunteți un suflet încărcat de noblețe, deoarce în timpul pandemiei v-ați donat salariul pentru cei din linia întâi, la Spitatul de Urgență din Vaslui. Știm că nu ați făcut-o pentru o răsplată, dar care a fost reacția oamenilor și dacă exemplul dvs. a fost urmat de alți colegi de breaslă?
Cred că în pandemie a ajutat fiecare cum a putut, cu ceea ce a avut. Și-ar fi dat câte puțin din răsuflarea lor ca să-i ajute să respire pe cei în suferință. Cumplite scene! Să nu poți să te bucuri de primul dar pe care ni l-a dat Dumnezeu la naștere – Aerul.
Ce înseamnă succesul pentru dvs.?
Înseamnă să văd bucurie pe chipul oamenilor când le cânt. Să-i ridic la joc, să văd o lacrimă în colțul ochiului „Adunata-ntr-o năframă”, cum spune un cântec de-al meu.
REDACȚIA OPENMEDIA
